„Maşina Timpului” – o chestiune de ….timp!

„Maşina Timpului” – o chestiune de ….timp!

La 26 septembrie 1988, renumiţii astrofizicieni Michael S.Morris, Kip S.Thorne şi Ulivi Yurtsever, de la California Institute of Technology (pe scurt: Caltech), din Pasadena, California, au publicat în reputata revistă de specialitate „Physical Review Letters”, un articol, al cărui titlu este „Wormholes, Time Machines, and the Weak Energy Condition” („Găurile de vierme, maşinile timpului şi condiţia energetică slabă”).
În senzaţionalul articol, autorii au arătat că unei civilizaţii tehnice superioare i-ar fi fost posibil să realizeze artificial „găuri de vierme”- deschizături în spaţiu şi timp, pe care să le trasforme în “maşini ale timpului” prin stabilizarea găurilor ; acestea au ignorat chiar şi factorul cauzalităţii.
În cercurile ştiinţifice, raportul Pasadena, cum a fost numit faimosul articol publicat de cei 3 reputaţi astrofizicieni, a produs o impresie deosebită. Această temă a fost viu discutată şi în alte reviste ştiinţifice, iar calculele respective au fost apreciate drept corecte.
Prof. John L.Friedman, de la Wisconsin University, din Milwaukee, a încercat, în revista ştiinţifică engleză „Nature”, să reprezinte în mod simplificat această complicată teorie a celor 3 astrofizicieni, făcînd şi o analogie simpatică. El compară drumul prin spaţiu cu un dulap cu două uşi – o uşă în faţă, iar cealaltă se află în partea din spate a dulapului – care, precum în romanul de science-fiction „Leul, vrăjitoarea şi dulapul cu haine” al lui C.S.Lewis, separă una de alta două lumi diferite.
Friedman afirmă în continuare: „Pereţii dulapului simbolizează două lumi care cuprind un mic spaţiu, în jurul căruia se întinde un univers diferit…. Prin urmare, dulapul este «o gaură de vierme» – un tunel topologic – care face legătura între două universuri, sau între două regiuni depărtate ale unuia şi aceluiaşi univers”.
Mai departe, John L.Friedman spune: „Deşi aceste «găuri de vierm» reprezintă posibile interpretări ale «ecuaţiei cîmpurilor» a lui Einstein, ele ar suferi un colaps – dacă ar consta din materie normală – prea rapid pentru a permite trecerea unui călător în timp. L-ar zdrobi pe cel care ar fi destul de îndrăzneţ să încerce totuşi”.
Friedman şi cei 3 astrofizicieni din Pasadena, menţionaţi de noi anterior, sînt convinşi că legile fizicii vor permite generaţiilor viitoare să ţină aceste „găuri de vierme” destul de mult timp deschise ca să poată obţine o maşină a timpului.
Friedman face următoarea precizare: „Dacă fiecare parte terminală a unei «găuri de vierme» ar fi înconjurată de nişte bucăţi metalice, în formă de sferă, ar apărea, între acestea, suficientă energie negativă (opusă), prin care s-ar evita formarea unui orizont al fenomenului, precum şi un colaps al «găurii de vierme»”.

[vezi Tricolorul nr.507 / 17.11.2005, pag.2 jos stînga, pentru o viziune mai cuprinzătoare vezi: Secretele Terrei – Istoria începe în Carpaţi, Eugen Delcea, Editura Obiectiv, Craiova, 2002, pag.43÷50]

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în noutăţi și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s