Toţi pun la îndoială adevăruri recunoscute (cei enumeraţi mai jos)

Toţi pun la îndoială adevăruri recunoscute
(cei enumeraţi mai jos)

1-Romantismul german crease idealismul şi reabilitase catolicismul: vine însă din Düsseldorf, Heine, care cu verva sa veselă şi răutăcioasă îşi bate joc de romantici, de idealişti şi de catolici.
2-Oameni au crezut totdeauna că politica, morala, religia, arta, sînt manifestări superioare ale spiritului, care n-au nimic de a face cu punga şi cu pîntecele: apare din Trevin, Marx, şi demonstrează că toate aceste lucruri foarte ideale se amestecă în gunoiul economiei vulgare.
3-Toată lumea îşi închipuie pe omul de geniu ca pe o fiinţă divină şi pe criminal ca pe un monstru: pe neaşteptate vine din Verona, Lombroso şi arată clar ca lumina zilei că geniul e un seminebun, epileptic şi criminalii nu sînt altceva decît supraviţuitorii stămoşilor noştri, deci rudele noastre apropiate.
4-La sfîrşitul secolului al XIX-lea, Europa lui Tolstoi, a lui Ibsen, a lui Neitzsche, a lui Verlaine îşi făcea iluzia că e una din marile epoci ale omenirii: apare din Budapesta, Max Noron şi se distrează explicînd că faimoşii poeţi sînt nişte degeneraţi şi că civilizaţia e bazată pe minciună.
5-Fiecare din noi e convins că este, în ansamblu, un om normal şi moral: se prezintă din Freiburg în Moravia, Sigmund Freud şi descoperă că în cel mai virtuos şi mai distins gentlemen e ascuns un incestuos, un asasin în devenire.
6-Din vremea „Curţilor de dragoste” şi-a Ducelui Stil Nou sîntem obişnuiţi să considerăm femeia ca un ideal, ca un buchet de perfecţii: intervine din Viena, Weininger şi demonstrează ştiinţific şi dialectic că femeia e o fiinţă mîrşavă, un abis de murdărie şi de josnicie.
7-Intelectualii, filozofii şi alţi au considerat totdeauna că inteligenţa e unicul mijloc pentru a ajunge la adevăr, care e cea mai mare glorie a omului: se iveşte din Paris, Bergson, care, prin analizele sale subtile şi geniale, înlătură primatul inteligenţei, dărîmă edificiul milenar al platonismului şi ajunge la concluzia că gîndirea conceptuală e incapabilă să cuprindă realitatea.
8-Religiile sînt considerate aproape de toţi oamenii ca fiind rezultatul unei admirabile colaborări între Dumnezeu şi facultatea cea mai admirabilă a omului: şi iată că din Saint Germain-en-Laye, Solomon Reinnach, îşi bate capul să demonstreze că religiile nu sînt altceva decît o rămăşiţă din vechile tabu sălbatice, sisteme de prohibiţie, cu suprastructuri ideologice variabile.
9-Ne închipuim că trăim liniştiţi, într-un univers solid, avînd ca bază Timpul şi Spaţiul, considerate distincte şi absolute: apare din Ulm, Einstein şi stabileşte că timpul şi spaţiul absolut nu există, că totul e bazat pe o veşnică relativitate şi că edificiul vechii fizici, mîndria ştiinţei moderne, este distrus.
10-Raţionalismul ştiinţific era sigur de a fi cucerit gîndirea şi de a fi dat cheia realităţii: se înfăţişează din Lublin, Meyerson şi risipeşte şi această iluzie: legile raţionale nu se adaptează niciodată complet realităţii, este întotdeauna un reziduu ireductibil şi rebel, care sfidează pretinsul triumf al raţiunii.

[vezi Mitul poporului ales, Cristian Negureanu, Editura Miracol,1995, pag.65÷66]

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în noutăţi și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s