Canalul Dunăre-Marea Neagră

Canalul Dunăre-Marea Neagră

Canalul Dunăre-Marea Neagră -1

La sfîrşitul convorbirii, care a trebuit să fie întreruptă din cauza recepţiei apropiată la Führer, Antonescu a menţionat de asemenea planul său de a zădărnici intenţia ruşilor, construind un canal de la Cernavodă la Constanţa (se refera la intenţia ruşilor de a „refuza vaselor româneşti trecerea prin Braţul Chilia şi vor încerca, aşa cum au făcut încă înainte de 1914, să cauzeze o înămolire a celorlante braţe cu ajutorul unor schimbări în construcţia hidraulică cu scopul de a bloca ieşirea din Dunăre spre Marea Neagră”).  (1940 noiembrie 23, Berlin – Sinteză asupra convorbirii dintre generalul Ion Antonescu şi ministrul de externe al Reichului, în ziua de 22 noiembrie 1940).

[vezi Antonescu- Hitler – corespondenţă şi întîlniri inedite 1940-1944, Editura Cozia, Bucureşti,vol.I, pag.33]

Canalul Dunăre-Marea Neagră -2

Eu (Antonescu) studiasem la Marele Stat Major, în 1934, facerea canalului Cernavodă-Constanţa; au fost discuţii avanste cu englejii, ca ei să facă un port maritim comercial la Taşaulii. Era o necesitate economică. Ca conducător al Statului am reluat studiul.etc.

[vezi Procesul MareşaluluiAntonescu, vol.III, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 1998, pag.411÷412]

Canalul Dunăre-Marea Neagră -3

Să ne oprim puţin asupra construiri canalului Dunăre-Marea Neagră. Se ştie că această idee a venit tot de la Moscova, în 1948, în cadrul întîlniri între Dej şi Stalin.

La întrebarea lui Dej, ce să facă cu chiaburii şi capitaliştii rămaşi, precum şi cu cei care se opun socialismului, Stalin a luat un karandaş gros şi a trasat pe harta României o linie, spunînd: „Construiţi, aici un Canal”. (Observaţie ! A început construirea lui în Mai 1949).

Acum, partea sovietică nu mai vrea să audă de Canal (după moartea lui Stalin – spune Hruşciov). De ce îi trebuie României Canalul? În care totalul investiţiilor era egal cu cel din agricultură. „Canalul acesta nu ne uneşte, ci ne desparte” a spus Hruşciov. „Este o idee ruşinoasă”. În viziunea sovieticilor, lucrările la Canal trebuie imediat sistate.

Mikoian recomandă: „Reduceţi lagărele”, iar Hruciov: „Veţi reduce efectivele Ministerului Securităţii Statului şi Ministerului Afacerilor Interne”.

Şi, la 18 iulie 1953, Comisia guvernamentală instituită pentru oprirea lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră hotărăşte sistarea acestora.

[vezi Adevăruri Explozive, Teodor Filip, Editura Obiectiv, Craiova, pag.60÷61]

Canalul Dunăre-Marea Neagră -4

Canalul Dunăre-Marea Neagră – cale navigabilă în S-E României care uneşte fluviul Dunărea cu Marea Neagră, scurtînd drumul spre Constanţa cu circa 400 km şi asigurînd irigarea a peste 200000 ha teren.

Proiecte de realizare a unui asemenea canal datează de la mijlocul sec.19. Lucrările au început în 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a deţinuţilor politici care au fost folosiţi ca principală forţă de muncă.

Sistate în 1955, lucrările au fost reluate în 1975, după un alt proiect.

Canalul dat în folosinţă la 26 mai 1984, străbate Podişul Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat în mare parte pe fosta vale Carasu.

Porturi: Cernavodă, Medgidia, Basarabi, Agigea.

Lungimea totală: 64,2 km; lăţime la bază: 70 m, la suprafaţă 110÷140 m; adîncimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m.

La capetele canalului este prevăzut cu ecluze (Cernavodă şi Agigea), fiecare avînd două incinte care asigură navigaţia în ambele sensuri; este transversat de şapte poduri (trei rutiere, trei feroviare şi unul mixt).

Volumul de trafic pe care îl poate prelua anual este de circa 75 milioane tone mărfuri asigurînd-se trecerea navelor fluviale şi a celor maritime de dimensiuni mici.

Constituie şi o importantă cale navigabilă europeană, permiţînd o legătură mai directă în Marea Neagră şi Marea Nordului prin Canalul Rin-Main-Dunăre, precum şi cu Marea Baltică prin Canalul Oder-Elba.

O derivaţie, Poarta Albă-Năvodari-Midia, în lungime de 26,6 km (adîncime: 5,5 m) a fost construită în 1984÷1987.

[vezi Dicţionar Enciclopedic, vol.I, lit.A-C, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, pag.309]

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în istorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s